Confidențialitate

De fiecare dată când utilizați telefonul mobil, accesați Internet-ul sau vă logați pe un site web lăsați „urme” de informații, așa numitele „urme digitale”. Acești pași sunt formați din date cu caracter personal, cum ar fi cele introduse în cadrul sesiunilor de autentificare (log-in și log-out), site-urile vizitate, conținutul creat sau accesat, e-mailurile trimise și primite, mesajele de chat și, cel mai recent, chiar poziția / localizarea geografică a utilizatorului. Suma acestor informații reprezintă amprenta voastră digitală. În mod evident, cu cât este mai mare prezența dvs. on-line, cu atât mai mare este și urma lăsată. În România, marea majoritate a tinerilor care utilizează Internetul nu este conștientă de protecția datelor personale.

Cu cât elevii au o vârstă mai mică cu atât amprenta lor digitală este mai vizibilă, oricum mult mai mică decât a unui adolescent. Cu toate acestea, de îndată ce ei încep să utilizeze aplicații on-line – chiar și o simplă căutare pe web – amprenta lor digitală se mărește rapid. Spre deosebire de urmele de rând, acestea nu pot fi șterse în totalitate.

Este posibil să doriți să discutați despre implicațiile acestui lucru cu elevii mai mari. Chiar doresc ei cu adevărat ca viitorii angajatori / tutorii universitari / bunicii lor / de ce nu, chiar copiii lor, etc să îi vadă mai târziu în fotografii sau clipuri video făcând lucruri stupide?

O modalitate de a reduce aceste efecte, dacă nu chiar eliminarea lor, este să vă asigurați că înțelegeți și știți să utilizați în mod corect aplicațiile (de exemplu setarea diferitelor opțiuni de confidențialitate). În marea lor majoritate, setările de confidențialitate vă permit să decideți asupra unor chestiuni precum ce fel de informații aveți de gând să partajați/să le faceți publice, cui veți permite accesul la datele dvs., pe cine aveți de gând să blocați, cine să vă fie „prieten”, și așa mai departe. Înainte de a utiliza orice software, citiți declarația de confidențialitate și, dacă nu sunteți de acord cu ea, încercați să găsiți aplicații similare, care nu solicită informații personale pe care nu doriți să le furnizați.

În sala de clasă această chestiune se poate dovedi înșelătoare, amăgitoare. Părerea noastră este că elevii mai tineri nu ar trebui să publice nici un conținut ce poate fi accesat de către persoane necunoscute. Din punctul nostru de vedere, acest lucru contribuie în mare măsură la a-i proteja de comentarii răutăcioase, uneori chiar bolnăvicioase. Am avut odată un grup de copii de 7-8 ani care au realizat un „spot TV”. Copiii au filmat reclama și au pus-o pe You Tube. Deși majoritatea comentariilor primite au fost foarte pozitive, au existat însă câteva persoane care au făcut remarci foarte critice, într-o manieră anume proiectată să le facă rău.

În termeni de protecție a datelor private, este bine să le spuneți copiilor să nu divulge nicio informație personală și nici să furnizeze informații cu privire la alte persoane – cum ar fi părinții lor. Discutați cu ei ce înseamnă de fapt o „informație personală” (de exemplu, numele real, adresa de domiciliu, numărul de telefon, adresa de e-mail etc.). De asemenea, spuneți-le să nu răspundă la întrebări cum ar fi „Ce meserie / profesie are tatăl tău?” (este o întrebare capcană prin care se culeg informații despre veniturile familiei) sau chiar „Ce fel de animale de companie ai?” (nu putem uita cum timp de 6 luni am fost bombardați cu mesaje nesolicitate despre mâncare pentru iepuri!). O idee bună este să vizitați dvs. unele site-uri pentru copii și să acordați o atenție deosebită dacă se colectează orice tip de informații pentru a le pune pe „lista neagră a site-urilor”.

Nu permiteți niciodată copiilor din clasele primare să descarce și să instaleze aplicații – mai ales jocuri gratuite. Anumite aplicații on-line au cod „malware” încorporat – acesta este un program rău intenționat (software malițios) care accesează computerul atunci când descărcați aplicații și, produce daune, cum ar fi colectarea de informații cu caracter personal. Una dintre cele mai mari probleme care rezultă din relaxarea protecției, nu este atât de mult o amenințare directă pentru elev, cât pentru computerul personal, care va fi bombardat cu mesaje de tip spam și/sau publicitare, iar datele cu caracter personal colectate pot fi oferite spre vânzare celor interesați.

În cele din urmă, fiți foarte atent cu propria intimitate. Autoritățile școlare (prea puțin părinții) privesc cu scepticism și, uneori, nici nu admit să aveți fotografii postate online care vă înfățișează în ipostaze mai puțin decente (de exemplu după o noapte de beție sau mai rău). În 2012, un profesor din Marea Britanie, a fost concediat după ce conducerea instituției de învățământ a luat la cunoștință de existența unor astfel de fotografii. Deși a existat un proces, în care s-au implicat câțiva avocați ce au susținut ferm cazul „abatere profesională față de libertate personală”, indiferent de rezultatul obținut sau sentimentele personale, credeți că merită o astfel de durere de cap? Sau chiar vreți să vă confrunte o clasă de copii de 10 ani care au văzut poze cu dvs. nud?

Apropo: chiar dacă nu toți, o bună parte dintre directorii de școli efectuează periodic căutări pe Google și alte motoare de căutare după numele unităților școlare pentru a vedea ce informații sunt disponibile online. Este o practică destul de comună (și dealtfel utilă!) în a depista informații neoficiale care se vehiculează despre profesori, elevi sau școală. Ulterior, cadrele didactice pot folosi aceste site-uri pentru lua la cunoștință despre eventuale conflicte, elevi cu probleme, nemulțumiri ale părinților etc.